Seara-n cartea mea s-așază
Un țânțar cu glas subțire,
Musafirul meu de vază
Dintr-un veac de amintire.
Ce-a fost colb
acum e viață
Făr' să știe c-odinioară
Cîntărețul din
piață
L-a suflat de
pe-o vioară.
Să fi fost un
Stradivarius,
Ori o scripcă oarecare?
Iată-n cer mai
este Sirius,
Luna lunecă în
mare.
Cînd CD-ul iarăși
cântă
Las deschisă a
mea carte –
Păstrând o
tăcere sfântă,
Gâza zboară
mai departe.
